val chimic: umilirea animalelor

 

La suprafata, volumul semnat „val chimic“ – pseudonimul „reificat“ al Valentinei Chirita – pare o critica, facuta cu mijloace specifice, la adresa masinismului sau a comodificarii (neplaceri capitaliste dintotdeauna), dar si a inegalitatii dintre sexe. A doua parte a cartii, intitulata ea însasi „umilirea animalelor“, e un mic manifest feminist care nu condamna fara drept de apel dominatia masculinitatii, ci ia forma unor mici scenete satirice si grotesti ale „domesticirii“ mai mult sau mai putin voluntare: „zice:/ am batut asa de tare ouale/ dupa tot tambalaul ala de azi/ ca parca îmi vedeam mâna cum se transforma/ în mixer/ pai e normal sa ai asemenea emotii în bucatarie/ de parca ridicam elicopterul de la sol?/ si mai ales, ce m-a facut praf,/ e ca-n toata vremea am asteptat/ laba grea si uda a barbatului meu/ pe gât, la sfârsit,/ în semn de apreciere“.

Cu o expresivitate neobisnuita pentru un debutant, val chimic poate descrie stari si senzatii cât se poate de umane fara a face rabat de la jargonul stiintific. Dramatismul interior al volumului – extrem de dinamic, în ciuda regimului monoton de suprafata – e de regasit, de altfel, în reprezentarea unei apocalipse a sentimentelor ca regres într-un regn strict tehnologic. - Alex Goldis (sursa: revista Cultura)

Casa de Pariuri Literare, 2010