Bogdan Lipcanu: Fuck Tense

Niciodata distanta dintre ironie si candoare vizavi de fostul regim n-a fost mai mare si în acelasi timp mai mica decât în schitele naive ale lui Bogdan Lipcanu. N-a fost mai mare pentru ca nicio umbra de resentiment sau de judecata vindicativa nu falsifica discursul copilului. În acelasi timp, însa, un comunism pe deplin infantilizat nu face decât sa puna în abis – într-o specularitate nesfârsita – absurdul regimului adult. Pe aceasta ambiguitate stilistica, în care ironia decurge firesc din naivitate iar idilicul se transforma pe nesimtite în caricatural, sta constructia întregului volum. Doar în interiorul acestei ecuatii poate fi înteles „Discursul despre socata“, oda închinata unuia dintre „obiectele“ ireductibile si sumative ale epocii: „Erau niste sucuri cu gust de socata. SOCATA. Ce mult ne placea socata./ Odata cu caderea comunismului toti au uitat de socata.// Nimeni nu a mai stiut de socata.// As da timpul înapoi pentru multe lucruri.// Eu l-am iubit mult pe Ceausescu si faptul ca-n acele vremi era socata mi se/ pare un argument imens pentru a mai trai în acel timp. Si e doar unul dintre/ multele argumente.// Ceausescu era un geniu pentru ca pe vremea lui era socata“. - Alex Goldis (sursa: revista Cultura)

Editura Casa de Pariuri Literare, 2010