Ion Muresan: cartea Alcool

În „cartea Alcool“, fara a fi mai putin poet, Muresan e un poet-scenarist care introduce cheia în usa „fabulei“.

Pentru a determina cât mai didactic aceasta observatie, am sa „povestesc“, cu toata relativitatea subînteleasa unei astfel de actiuni, „Întoarcerea fiului risipitor“, poemul de 15 pagini care compune una din cele sapte capodopere ale volumului („Amantul batrân si tânara doamna“, „Sentimentul marii într-o cârciuma mica“, „Bataia“, „Tunelul“, „La masa de lânga fereastra“, „Întoarcerea fiului risipitor“, „Ci eu singur sub pamânt“).

Ca aproximare generala, „Întoarcerea fiului risipitor“ poate fi citita drept unul dintre infinitele ecouri ale lui „The Waste Land“; ca si în poemul lui T.S. Eliot, gasim aici un interregn al enuntarii (vocile care compun poemul sunt amestecate, ca într-un muzeu fara etichete), precum si firul rosu oferit de tematizarea mortii (obiect si subiect simultan). Prima secventa din poemul lui Muresan poate fi citita ca variatie pe motivul formulat în partea a V-a, „Ce spune Tunetul“, din poemul lui Eliot: „Here is no water but only rock/ Rock and no water and the sandy road“ (în traducerea lui Mircea Ivanescu: „Aici nu mai e apa ci stânca doar/ Stânca si nu e apa. Si drumul pierdut în nisip“). „Totul a fost baut./ Nici o bautura noua nu a aparut sub Soare în timpul vietii mele. Nisipul pustiurilor s-a fiert în nisip si s-a baut.“ etc., scrie Muresan în ceea ce ar putea fi numita fie apocalipsa a abstinentei, fie apologie a convertibilatii Naturii în ceea-ce-poate-fi-baut. - Mihai Iovanel (sursa: revista Cultura)

Editura Charmides, Bistrita, 2010