Videoportrete: Artiști contemporani

Ana Blandiana „face din fiecare text un parcurs simbolic şi un proces reflexiv. Cititorul va fi invitat să urmărească raţionamentul, care forţează puţin, şi numai la exit , ceea ce el ştie bine din experienţa comună.” (Daniel Cristea-Enche).

Ambasadorii Germaniei şi Franţei la Bucureşti, Andreas von Mettenheim şi Henri Paul, cineaşti precum Nae Caranfil sau Corneliu Porumboiu, dar şi şase deţinuţi din penitenciarul Jilava au fost prezenţi, joi seară, la Cinema Pro din Bucureşti, la premiera de gală a filmului "Eu când vreau să fluier, fluier". Filmul a fost aplaudat de public minute în şir. Pe scena de la Cinema Pro a urcat întreaga echipă care a lucrat la realizarea peliculei, producătorii Cătălin şi Daniel Mitulescu, regizorul Florin Şerban, actorii George Piştereanu, Ada Condeescu, Clara Vodă, Mihai Constantin, dar şi foşti şi actuali deţinuţi, care au făcut parte din distribuţia filmului. Deţinutii au fost aduşi într-un transport special de la penitenciarul Jilava.Pelicula "Eu când vreau să fluier, fluier", regizată de Florin Şerban, a câştigat două premii importante la Berlinala din acest an ("Ursul de argint" şi "Alfred Bauer" pentru noi perspective în cinematografie). Din 26 m

Scriitorul Michel Houellebecq a primit cel mai valoros premiu literar francez: Goncourt. Autorul, liderul unei noi generaţii de scriitori, a fost premiat pentru ultimul său roman intitulat «Harta şi teritoriul».Cartea lui Michel Houellebecq a ieşit învingătoare încă din primul tur de scrutin al juriului Goncourt. Considerat de critică drept cel mai bine scris de pâna acum, al 5-lea roman al laureatului, intitulat «Harta şi teritoriul», se vrea o metaforă a epocii moderne, a turismului de masă şi a reality-show-urilor. Autorul se pune el însuşi în scenă în acest roman cu un sadism deloc disimulat. Articolul complet pe siteul www.tvr.ro - Cultur?, Volumul "Harta şi teritoriul" de Michel Houellebecq a obţinut premiul Goncourt. publicatiei . interviu cu Houellebecq

„Jurnalul meu este până la urmă despre «omul lăuntric», dar nu unul care se laudă că l-a găsit pe Dumnezeu, ci unul care-şi caută în el propria urmă. Nu ştiu exact nici ce caut şi nici ce voi găsi. Dar s-ar putea ca, vorbindu-le celorlalţi despre lăuntrul meu, să le stârnesc curiozitatea să se uite înlăuntrul lor.” (Gabriel Liiceanu)

Culorile au un rol foarte important în reprezentarea subiectului. Ele sunt un limbaj simbolic, care arată lumina din interiorul obiectelor și chipurilor, mai degrabă decât coloritul lor exterior. Alegerea culorii, chiar dacă își are originea în regulile și canoanele iconografiei, are un anumit simbolism, care nu este, totuși, mereu același. De exemplu, în iconografia ortodoxă, Maica Domnului este reprezentată aproape întotdeauna în roșu sau maro, dar în icoanele din epoca primară (cele din sec. al 6-lea, păstrate la Muntele Sinai), ea este reprezentată în albastru.