De același autor: Ion Grigorescu
La Malmaison, în vechea pușcărie militară de pe Plevnei, unde este noul sediu al Ivan Gallery, Ion Grigorescu este vedeta unei expoziții colective dedicate Bucureștiului. Pe afiș mai apar: Geta Brătescu, Florina Coulin, Alice Gancevici & Remus Pușcariu, Ion Grigorescu, Ștefan Sava, Mona Vătămanu & Florin Tudor. Titlul expoziției, „În Bucureștiul meu iubit”, trebuie citit în notă ironică, ca o trimitere la dulcegăria plată pe care au impus-o comuniștii în discursul public. El este preluat de la filmul lui Ion Grigorescu, în jurul căruia este construit întregul discurs curatorial:
„În Bucureștiul iubit” este titlul unui film color pe 8 mm, fără sunet, realizat de Ion Grigorescu în vara lui 1977, într-o plimbare pe linia tramvaiului 26. Traseul parcurs surprinde peisajul în schimbare al orașului, de la periferiile transformate în șantiere de blocuri de locuințe, zone industriale, către centrul modernizat. Populat de „oameni ai muncii” și presărat cu sloganuri comuniste, Bucureștiul captat de Ion Grigorescu este redat obiectiv, într-un stil documentar ce se desfășoară în contrapunct cu tonul idealizant din cântecul eponim din anii 1950, ale cărui versuri – glorioase și optimiste – sunt inserate la finalul cadrelor filmate.
Considerat unul dintre cei trei mari Grigorești ai plasticii din România, alături de Nicolae și Lucian Grigorescu, Ion Grigorescu este un artist postbelic, format la sfârșitul anilor 1960, și unul dintre puținii conectați, încă din tinerețe, la fenomene internaționale „cutting edge” din arta plastică: postpictural, mixed media, videoart, fotografie, performance. Membru al grupului Prolog, autor al unei opere vaste și de o mare diversitate, colectat de muzee prestigioase din țară și din străinătate, prezent cu expoziții personale sau de grup în marile orașe artistice europene, Ion Grigorescu este o figură aparte a artei contemporane din România.
Trăind sub comunism, Grigorescu a lucrat într-o relativă izolare și nu și-a expus în mod public niciuna dintre lucrările sale decât după Revoluția din 1989, care l-a detronat pe vechiul dictator al țării, Nicolae Ceauşescu. Având de înfruntat restricții ce vizau atât forma, cât și conținutul operei sale, Grigorescu și-a limitat practica la intimitatea studioului său, așa cum se vede în scurtmetrajul „Bărbat și femeie” (1976), sau la mediul rural, așa cum se vede în colajul său fotografic „Marica pe litoral” (1971–74), pentru a evita cenzura și persecuția. Drept urmare, camera de filmat sau colaboratorii săi ocazionali erau adesea singurul său public. În ciuda acestei acoperiri limitate și a economiei sale de producție, Grigorescu a găsit modalități inovatoare de a lucra sub constrângere.
Citatul este din prezentarea de la MoMA, care a expus lucrări de Ion Grigorescu în mai multe expoziții tematice. De asemenea, lucrări de Ion Grigorescu pot fi văzute în colecția digitală a muzeului new-yorkez, la adresa www.moma.org/artists/39193. Accidental, lucrările sale apar în licitațiile de artă contemporană de la Artmark.
Nicu Ilie pentru revista Cultura. Vezi și Orașul de sub macarale ajunge pe simeze.
Comentarii