Videoportrete: Artiști contemporani

  Dupa „Teza de doctorat“ (2007; 864 pag.), carte ilizibila în cam toate sensurile pe care le poate suporta acest cuvânt, Caius Dobrescu publica „Minoic“, nici el scurt la 700 de pagini câte numara, dar subintitulat „thriller“. Autoironia este reala, dar ea nu merge pâna la a mistifica prin eticheta continutul real al masivului volumul: „Minoic“ chiar este un thriller, desi nu unul genuin. Pentru ca nu vreau sa povestesc romanul, rezum personajele: Nicu Stoica, poet, român neprevenit debarcat în America; Foxi, sotia ramasa în România, împreuna cu care Nicu ofera romanului multe pagini de dialoguri transoceanice prin telefon; Constantin (Dinu) Dima, posesorul unei eruditii monstruoase achizitionate în plin ceausism prin profesori underground; Laura, logodnica lui Dinu; Sebi, vedeta a echipei de fotbal american din Shebango originar din România; o seama de securisti (Alexandru Mangalitan, consulul României în Shebango; domnul Nita, soferul lui rasist si versat în tehnici de tortura; ...

În „cartea Alcool“, fara a fi mai putin poet, Muresan e un poet-scenarist care introduce cheia în usa „fabulei“. Pentru a determina cât mai didactic aceasta observatie, am sa „povestesc“, cu toata relativitatea subînteleasa unei astfel de actiuni, „Întoarcerea fiului risipitor“, poemul de 15 pagini care compune una din cele sapte capodopere ale volumului („Amantul batrân si tânara doamna“, „Sentimentul marii într-o cârciuma mica“, „Bataia“, „Tunelul“, „La masa de lânga fereastra“, „Întoarcerea fiului risipitor“, „Ci eu singur sub pamânt“). Ca aproximare generala, „Întoarcerea fiului risipitor“ poate fi citita drept unul dintre infinitele ecouri ale lui „The Waste Land“; ca si în poemul lui T.S. Eliot, gasim aici un interregn al enuntarii (vocile care compun poemul sunt amestecate, ca într-un muzeu fara etichete), precum si firul rosu oferit de tematizarea mortii (obiect si subiect simultan). Prima secventa din poemul lui Muresan poate fi citita ca variatie pe motivul formulat în partea...

Cartea de dialoguri ale lui Norman Manea cu Edward Kanterian – actualmente lector la Oxford – e cu atât mai importanta cu cât nu respecta propriu-zis tipicul unor astfel de volume. O data, pentru ca ea se pastreaza la adapost de memorialistica, cu tot potentialul ei romantios. Nu vom afla, din „Curierul de Est“, mai multe date din biografia lui Norman Manea decât lasa sa se întrevada, prin crapaturile fictiunii, majoritatea romanelor lui. Asta pentru ca, desi rolurile nu se inverseaza niciodata de-a lungul celor 350 de pagini,  în joc nu e personalitatea lui Norman Manea, ipostaziata de intervievator ca o „somitate“ abilitata sa-si dea cu parerea despre tot si toate, ci un set de preocupari si experiente comune. La fel ca Norman Manea, Kanterian e un intelectual disputat de identitati multiple: germanul de etnie iudaica si-a trait adolescenta în România pentru a emigra, în 1981, în Vest. Cei doi poli sunt repere pentru dezbateri delicate, dar în cel mai înalt sens relevante pentru prob...

  La suprafata, volumul semnat „val chimic“ – pseudonimul „reificat“ al Valentinei Chirita – pare o critica, facuta cu mijloace specifice, la adresa masinismului sau a comodificarii (neplaceri capitaliste dintotdeauna), dar si a inegalitatii dintre sexe. A doua parte a cartii, intitulata ea însasi „umilirea animalelor“, e un mic manifest feminist care nu condamna fara drept de apel dominatia masculinitatii, ci ia forma unor mici scenete satirice si grotesti ale „domesticirii“ mai mult sau mai putin voluntare: „zice:/ am batut asa de tare ouale/ dupa tot tambalaul ala de azi/ ca parca îmi vedeam mâna cum se transforma/ în mixer/ pai e normal sa ai asemenea emotii în bucatarie/ de parca ridicam elicopterul de la sol?/ si mai ales, ce m-a facut praf,/ e ca-n toata vremea am asteptat/ laba grea si uda a barbatului meu/ pe gât, la sfârsit,/ în semn de apreciere“. Cu o expresivitate neobisnuita pentru un debutant, val chimic poate descrie stari si senzatii cât se poate de umane fara a fa...

Niciodata distanta dintre ironie si candoare vizavi de fostul regim n-a fost mai mare si în acelasi timp mai mica decât în schitele naive ale lui Bogdan Lipcanu. N-a fost mai mare pentru ca nicio umbra de resentiment sau de judecata vindicativa nu falsifica discursul copilului. În acelasi timp, însa, un comunism pe deplin infantilizat nu face decât sa puna în abis – într-o specularitate nesfârsita – absurdul regimului adult. Pe aceasta ambiguitate stilistica, în care ironia decurge firesc din naivitate iar idilicul se transforma pe nesimtite în caricatural, sta constructia întregului volum. Doar în interiorul acestei ecuatii poate fi înteles „Discursul despre socata“, oda închinata unuia dintre „obiectele“ ireductibile si sumative ale epocii: „Erau niste sucuri cu gust de socata. SOCATA. Ce mult ne placea socata./ Odata cu caderea comunismului toti au uitat de socata.// Nimeni nu a mai stiut de socata.// As da timpul înapoi pentru multe lucruri.// Eu l-am iubit mult pe Ceausescu si fap...

Dupa ce surpriza ultimului targ de carte a fost carte a fost ca Liiceanu s-a vandut mai slab decat Cartianu, multi alti jurnalisti cu notorietate se afla acum pe piata cartii cu literatura si publicistica. Robert Turcescu se afla "pe stoc" cu volumul "Fiare vechi". Editia cuprinde articole de opinie si editoriale publicate initial in Dilema si Cotidianul. Punctul de plecare al culegerii, de la care vine si numele volumului, este observatia autorului care a remarcat la un semafor ca Lexusul lui Catarama si caruta cu cal a unui Gheorghe-Fiare-Luam au plecat in acelasi timp. Portretizata prin articolele de fond aparute in presa cotidiana sau saptamanala, aceasta Romanie a contrastelor este si mai concret conturata de autor (zice spoilerul cartii) de adaosul de scrisori primite de Turcescu ca replica la articolele sale. De acelasi autor, in standuri se afla si volumul "Dans de Bragadiru".   Tot "pe stoc" e si CTP cu volumul de publicistica "Luxu...

Ora 18.00 pe TVR1 şi TVR Internaţional In ediţia de duminică 6 martie, eseistul Andrei Pleşu şi filosoful şi scriitorul Gabriel Liiceanu vor discuta despre iubire.  Emisiunea este una de igienă mentală şi îşi propune să stimuleze capacitatea noastră, a tuturor, de a gândi pe cont propriu. „E vorba de lucruri care ne frământă pe toţi, unele pentru că le suportăm zi de zi, altele pentru că fac parte din constantele vieţii înseşi. Ce facem cu viaţa noastră, de ce facem sau spunem prostii, de ce urâm sau de ce invidiem, ce sens are cititul, la ce e bună democraţia sau dacă e bine să faci politică sunt întrebări care ne privesc pe toţi şi în jurul cărora, conştient sau nu, ne construim viaţa", spune Gabriel Liiceanu. Programul porneşte de la ideea că românii sunt din ce în ce mai puţin atraşi de emisiunile canalelor de televiziune. Zapând de pe un post pe altul, avem impresia că vieţile noastre nu sunt decât un conglomerat de lucruri triste, când nu sordide, şi că ele se alcătuiesc exc...